miercuri, 31 august 2011

Reteta pentru placinta cu prune

 Zwetschgendatschi (Placinta cu prune) specifica Bavariei, dar pregatita si în Austria si Elvetia, este una din cele mai îndragite placinte de vara. Traditia se pierde în negura timpului si Augsburgul pretinde chiar ca ar fi inventat reteta :)
Este o placinta usor de preparat si am sa va dezvalui în final, de ce sustin aceasta.
Se cern 500 g. faina întrun castron, se pune la mijloc un cub de drojdie proaspata (42 g.), se acopera cu 60 g. zahar si 250 ml. lapte preîncalzit si se începe usor framântatul. Se adauga o priza sare, 100 g. unt (sau margarina), un ou si se framânta totul pâna când aluatul este omogen. Se acopera castronul cu un stergar si se lasa la loc caldut, circa 40 minute. În acest timp, aluatul îsi va dubla volumul. Se frâmânta din nou si se lasa înca 15 minute acoperit.
Pentru "fulgii" cu care se va orna placinta, se pregateste separat un aluat din: 150 g. faina, 200 gr zahar, 125 g. unt si un plic zahar vanilat. Se pune la rece pentru a putea fi modelat ca o plastilina.
Prunele (circa 2 kg) se spala, se scurg bine de apa si se înjumatatesc, îndepartând sâmburele.
Pe tava tapetata (sau acoperita cu hârtie pergament) se întinde aluatul si cu multa rabdare, se acopera întreaga suprafata cu jumatatile de prune, ordonând semiluna-în-semiluna. Se pudreaza cu scortisoara dupa care se împrastie "fulgii" obtinuti fie rupând cu mâna bucatele din aluat special pregatit, fie dând aluatul pe razatoarea mare (nu pe cea fina).
Se pune tava în cuptorul preîncalzit, si se coace circa 30 minute /190°C. Asta este toata filozofia! 
Luni, când m-am întors de la serviciu, în fata usii ma astepta un cosulet cu prune proaspat culese de vecina mea - Hellen. Cum am intrat în casa, gândul mi-a zburat la "galuste cu prune" dar sotul meu si-a dorit "Zwetschgendatschi". Nu doar ca si-a dorit, dar s-a si oferit ca în ziua urmatoare sa o prepare (el este înca pâna la sfârsitul anului acasa, în concediu de recuperare postoperatorie), cu conditia sa îi scriu reteta. Zis si facut.
Marti dimineata, m-a sunat de trei ori la birou, sa mai ceara lamuriri, în legatura cu fulgii si timpul de coacere. Dar când am ajuns acasa, prajitura era gata, aburind în cuptor. Am primit imediat doua bucati, ornate cu floricele :) farfurie pe care am si folografiat-o, pentru Miercurea-fara-Cuvinte.
Sotul meu gateste cu multa placere (în Germania majoriatea barbatilor gatesc pentru familie) dar prajituri nu a facut niciodata. Vreau sa spun ca daca unui începator i-a reusit perfect, atunci poate avea fiecare curaj sa probeze reteta. Reusita este sigura! Mentionez ca astazi am luat câte o bucata de placinta pentru colegii de birou, sa-i servesc la cafeluta de dimineata si toti mi-au laudat barbatul! Helmut este tare mândru! Si eu cu el! ;)

Miercurea fara cuvinte (35) - Placinta cu prune / Zwetschgendatschi

(reteta - http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/08/reteta-placinta-cu-prune.html)

Te invit sa participi la MIERCUREA FARA CUVINTE. Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât sa afisezi pe blogul tau o fotografie care "sa vorbeasca fara cuvinte" si apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos. Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te!

marți, 30 august 2011

Sarea în bucate

Cunoasteti Sarea de Himalaya?
Este "bijuteria" cu care am placerea sa-mi "împodobesc" mâncarea. Aceste cristale roz îmi amintesc de fascinantul rosenquarz folosit de bijutieri si sculptori.
Sarea se gaseste în magazinele Reformhaus si cele pentru alimente biologice sau naturiste si este extrasa în provincia pakistaneza Punjab, la poalele muntelui Himalaya.
Sarea nerafinata contine 97 - 98% clorura de sodiu, plus diverse minerale, în procent de 2-3%. Minunata culoare o datoreaza oxidului de fier (continuta în cantitate minora).
"Sarea magica" sau "sarea lui Alexandru" (o legenda spune ca armata lui Alexandru cel Mare ar fi descoperit salina), sunt alte denumiri sub care este întâlnita aceasta sare. Popularitatea i se datoreaza autorului Peter Ferreiras, care a publicat în anul 2001 cartea "Apa si sarea, izvoare stravechi ale vietii!"(„Wasser und Salz, Urquell des Lebens“), în care acesta pledeaza pentru o alimentatie sanatoasa, fara conservanti sau adaosuri sintetice. El prezinta ideea ca sarea de Himalaya ar contine 89 elemente chimice, în aceleasi proportii si combinatii pe care le are sângele uman si, afirma ca ar avea aceeasi vibratie energetica pe care o are organismul uman. Deasemenea, autorul sustine ca sarea de Himalaya preia, stocheaza si transmite informatii, la fel ca apa de izvor.
Toate aceste date sunt confirmate de catre Institutul de Cercetare Biofizica, Las Vegas (Institute of Biophysical Research), printr-un studiu necerut de catre autorul cartii.
Oficiul bavareze pentru Sănătate şi siguranţă alimentară (Bayerische Landesamt für Gesundheit und Lebensmittelsicherheit) a "luat sub lupa" si sarea si cartea lui Ferreiras si... rezultatul oficial al cercetarilor si comparatiilor a dejamagit multi cumparatori, dar mai ales producatori. Sarea nu vindeca boli si nu este magica! Este doar o sare cu ceva continut mai bogat în minerale decât o sare obisnuita de masa si deci pretul piperat este nejustificat! Conform studiului confirmat si de o asociatie de sanatate din Austria (Verbandes der Ernährungswissenschaftler), 2 lingurite de sare de Himalaya - cât se presupune ca ar consuma un om pe zi, contin pe lânga clorura de sodiu - 45 mg. calciu, 5 mg. magneziu si 0,7 mg. fier.
Cunosc toate aceste date si nu astept minuni! În plus, nu folosesc sarea de Himalaya la gatit, îmi place însa sa o am pe masa! O macin proaspat, pe o felie de pâine unsa cu unt, pe o rosie sau pe oul fiert proaspat, la micul dejun de duminica. Este un moft si un deliciu!
PS: Daca doriti sa probati Sarea de Himalaya, Aniela stie de unde se poate procura.

luni, 29 august 2011

Plärrer - Augsburg

Râsete, tipete de bucurie, muzica de toate genurile, glume, lumini, culori, ochi sclipind de încântare, copii, tineri, batrâni, catei, miros de covrigi proaspeti, bere, peste afumat, cârnaciori, turta dulce, vata de zahar, mere-n ciocolata, baloane cu heliu... Da, ati ghicit! S-a deschis traditionalul târg de sfârsit de vara, cea mai mare serbare a svabilor-bavarezi, renumitul parc de distractii - PLÄRRER - Augsburg*.
Distractii pentru toate vârstele, carusele - de la cele clasice, pentru copii mici, cu masinute de pompieri si motociclete de politisti, la cele ce învârt ametitor, în care urca doar cei care-si au bine stomacul sub control. Leagane pe lanturi, labirinturi cu oglizi, oracole, autoscooter, montagne russe, cu loppinguri, cu apa si fum, roata uriasa, cu diametrul de 50 metri** de la înaltimea careia ai cea mai frumoasa panorama a orasului... distractie la cel mai înalt nivel!
Cele câteva ore de aseara nu ne-au ajuns, asa ca vom mai merge o data saptamâna aceasta, cu Felix si Marlene si la încheierea târgului (pe 8 septembrie), sa serbam ca în fiecare an, ziua de nastere a fetei mele - Adela.

* Sarbatoarea Plärrer Augsburg are loc de doua ori pe an, cu ocazia Pastelui si la sfârsitul verii. Dureaza doua-trei saptamâni si numara aproximativ 1,5 milioane participanti pe an. Se serbeaza de mai bine de o mie de ani!
** Exista doua tipuri de Roti uriase, cele stationare si cele transportabile. Cea mai mare roata uriasa transportabila din lume, are un diametru de 60 metri si se gaseste în Bad Oeynhausen- Germania. Organizatorii târgului din Augsburg, se straduiesc si reusesc în fiecare an sa aduca cele mai frumoase si atractive Ringelspiele.

sâmbătă, 27 august 2011

Arena di Verona (Vacanta de vara -6)

(urmare la Vacanta de vara Pt.1, Pt. 2 si Pt. 3 , Pt.4, Pt.5)

La aproximativ 25 kilometri sud-est de malul lacului Garda se afla Verona, orasul cunoscut în întreaga lume ca fiind al Julieitei si al lui Romeo, dar şi ca Grand Opéra.
În inima orasului vechi, amfiteatrul roman - al III-lea ca marime în lume (după Colosseum din Roma şi amfiteatrul din Capua), constituie cel mai impozant obiectiv al orasului. Statisticile spun ca în fiecare an, Arena di Verona atrage jumatate de milioan de turisti prin concertele de opera si rock prezentate.
Conservat fantastic, având în vedere faptul ca a fost construit aproximativ în anul 30, amfiteatrul domină Piazza Bra, impresionând prin frumusete si dimensiuni gigantice ( 140 metri lungime, 110 metri lăţime şi o înaltime de 24 merti ). Având forma eliptica, teatrul se ridica pe 45 rânduri si ofera locuri pentru 22000 spectatori. Artistii de pe scena nu au nevoie de amplificare prin microfoane pentru ca acustica deosebita, permite un sonor impecabil pâna în ultimile rânduri. Totodata, fantastica tehnica de izolare a amfiteatrului face ca la doar cativa metri departare de arena sa nu se auda nimic!
Timp de 400 de ani, sub mottoul "Pâine si circ", aici au fost prezentate lupte ale gladiatorilor ce au "încântat" publicul cu masacrele sângeroase. Dupa ce împaratul Honorius a interzis astfel de spectacole, arena a ramas goala, secole la rând.
În evul mediu, catacombele întunecate au fost numite "Labirintul Diavolului" si valorosul edificiu a fost vazut ca sursa buna pentru piatra de constructie. Abia în timpul Renasterii - venetienii mai întâi, au descoperit în amfiteatrul roman valoarea de cultura si arta si s-a început restaurarea si îngrijirea monumentului. Adevarata renastere a cunoscut-o însa la data de 10 august 1913, când cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea lui Giuseppe Verdi, pe scena arenei a fost prezentata opera Aida. De atunci, spectacolele de opera au devenit o traditie anuala, întrerupta doar pe timpul razboiului mondial.
Pentru ca la primul spectacol, spectatorii au adus lumânări pentru a putea citi libretul si programul si miile de luminite au produs un cadru magic, obiceiul a devenit o tradiţie. La toate spectacolele ce prezinta opere ale lui Verdi, la intrare, plasatorii distribuite gratuit lumânari si pe durata preludiului, lumânarile ramân aprinse, intensificând trairile, facându-le unice.
Pentru a savura adevarata atmosfera de opera, nu exista cadru mai perfect decât amfiteatrul în aer liber din inima regiunii Veneto. Spectacolele sunt grandioase, cei mai buni dintre cei mai buni artisti au voie sa urce pe scena arenei, în fantasticul decor. Nu de putine ori, la spectacol participa o orchestar compusa din peste cinzeci muzicieni, condusi de dirijori de renume si pe scena urca aproximativ o suta de artisti. Atmosfera este incomparabila, emotia creste pe masura ce amfiteatrul devine plin si ca întro magie, în momentul în care ultimul gong rasuna, anuntând începerea spectacolului, luna este prezenta deasupra scenei, completând cadrul întrun tablou desavârsit. Costumele, poezia si fastul, atribuie fiecarui act o imagine unica. Jocul de lumini ale proiectoarelor întregesc spectacolul de scena, conferind momente fascinante.
În vizitele noastre la Verona de anii trecuti, ne-am rasfatat vizionând Aida si Nabucco. Anul acesta am ales LaTraviata (Curtezana) si am fost deosebit de încântati. Nu a fost Netrebko-Villazón, nici Gheorghiu-Lopardo, dar a fost o reprezentatie de vis, rasplatita cu ropot de aplauze si bisuri - poate si pentru ca artistii au jucat cu mai multa daruire, fiind ultimul spectacol La Traviata din acest an.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Ping:Alex Mazilu, Teo Negura, Alecu Racoviceanu, Betiv de cuvinte, Clipe de Cluj, Fewstuff, Vera, G1B2I3, Luna Patrata, Mirela Pete, Papornita, Theodora, Vania, Max, Pandhora, Theodora, Rokssana, Robert, Lolita, Cella, Link-ping, Costin, Cleo, Sophie, OFZ, Mella, Scorpio,AngiGhita.

Sa vorbim despre muzică - leapsa

... de la Oana:
1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.
Modern Talking :))
2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.
nu am urât niciodata vreo melodie...
3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.
Beatles, Abba, Queen, Roxett, Jethro Tull
4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.
putine sunt cele care nu au acest efect :)
5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.
Take That -- The Flood
6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.
.
7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.
-
8. Coverul tău preferat.
Killing Me Softly - cu Roberta Flack; melodia a fost scrisa de Norman Gimbel (text) si Charles Fox(melodie), la cerea cântaretei americance Lori Lieberman, care a dorit sa faca o declaratie de admiratie pentru Don McLean. în 1972. Piesa a fost apreciata doar de Don McNeal dar succesul international l-a câstigat Roberta Flack în 1973.
9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.
Ladi6 - Like Water
Fiind leapsa, o predau mai departe (sub forma de ping) celor care au intrat astazi pe pagina mea de blog: Theodora, Vera, Zina, Rokssana, Ioana, Mirela, Tetris, Pandhora, Karma police, OFZ, Scorpio,AngiGhita, Cleo, Angi13, Alicee, Nima, Cristi, Elena, Melly.

vineri, 26 august 2011

Pe vârful muntelui (Vacanta de vara- 5)

(urmare la Vacanta de vara Partea1, Partea 2 si Partea 3 si Partea 4)

Să ajungi pe Monte Baldo, merită chiar si să astepti două ore la coada la telecabina! Răbdarea îti va fi însutit răsplatita, pentru ca sus - pe vârful Tratto Spino, spledoarea ce ti se oferă este greu de descris!
Aerul proaspăt si tare, linistea deplină, cerul ireal de albastru si tonurile de verde ale pajistii alpine* smăltuite cu flori mărunte, îti desfață simturile la maxim.
Orice traseu ai alege, nu poti sa te abtii sa nu te abati de la cărare, sa arunci o privire hăului ce se deschide sub picioarele tale, încercând să te asiguri ca lacul cel mare de la poalele muntelui, clipeste limpede si vesel, indiferent din ce unghi îl privesti. Versantul de pe celalalt mal, mai abrupt si mult mai înalt, pare ca s-a îmbibat în culoarea lacului, ca o hârtie de sugativă întro picatura de cerneală. Zgâriind norii, stâncile în nuante de albastru si gri, devin albe spre vârfurile exagerat de ascutite si aproape verticale, exact ca în desenele naive ale unui copil prescolar. Zapada vesnica de pe ghetarul Ortler are sclipiri de diamant.
Norii albi si pufosi, cu forme egale si rotunde, seamana cu mesajele trimise de un trib de indieni către zeii cerurilor. Un "etaj" mai sus, mesajul odata citit, pare a fi sters cu dosul palmei, ca si creta pe o tabla albastră dintr-o scoala primară.
E greu sa hotărăsti unde este privelistea mai frumoasa, dar daca ti se pare ca ai gasit locul potrivit, faci un popas si te asezi pe iarba matasoasa. Scoti din rucsac o bucată de ciabatta proaspata si manânci cu o felie de salam sau cascaval. Ciulesti urechile si încerci sa ghicesti de unde țiuie cel mai aproape greiere**. Mângâi cu privirea florile si recunosti ciurul-zânelor, sângele-voinicului, coada-soricelului, piciorul-cocosului, clopotei, sunatoare, gentiene si trifoi. Frumusetea este coplesitoare!
Deasupra ta zboara un cârd de corbi-alpin si din spate te ajunge clichetul unei talange. Departe, pe cealalta colina, un ciobanas îsi mâna la deal turma de oi.
Pornesti din nou, spre cel mai înalt punct al versantului, de unde ai posibilitatea sa admiri lacul di Garda de la un capăt la altul. Panorama este de vis, uiti sa respiri si nu te mai saturi sa privesti...
În vale, salba statiunilor seamănă cu piesele unui joc Lego împrăstiate pe un covor turcoaz. Desprinderea din mirificul peisaj este aproape dureroasa.
Ajuns din nou la baza telecabinei***, ai senzatia ca te-ai întors dintr-o alta lume si... ai nevoie de ceva timp sa te reintegrezi "civilizatiei"...

--------------------------------------------------------------------------------------------
*Muntele Baldo este declarata monument unic al naturii, anumite plante care au evoluat de-a lungul secolelor, exista doar aici, datorită condiţiilor climaterice speciale! Zona este împărţita în benzi de vegetaţie protejata. Pentru botanisti, si nu numai pentru ei - Monte Baldo este un adevarat paradis.
**greierele din aceasta zona are marimea de pâna la 20 milimetri, corpul are culoarea verde deschis si picioarele sunt rosii-vinetii.
***baza turistica este un binecunoscut punct de plecare al celor ce practica sport-extrem: Downhill, Mountain biking, sau Parapantism. Iarna, pistele de schii sunt arhipline!
Vara, multime de turisti cu bocanci si rucsac în spinare. Pentru familiile cu copii - pentru piciorusele carora traseul pe coama muntelui ar putea fi greu, exista un centru de închiriere ponei :)

joi, 25 august 2011

Parfum uitat, de verde crud - Poveste parfumata, între bloggeri

Termenul prezentarii noii colectii se apropia cu pasi repezi, dar muzele o parasisera, imaginatia parca îi secase. A avut o saptamâna de lucru imposibila si acum, nu-si dorea altceva decât sa nu se mai gândeasca la nimic... Pe ultimii metri, pe aleea din fata blocului, simtii cum mâinile i se lungesc sub greutatea plaselor cu cumparaturi.
Ce sperietura a tras, când pustiul vecinilor de la etajul trei a aparut dintr-un tufis si sarindu-i în fata, i-a strigat: "Stop verde!". "Drac împielitat! Ce verde? ce stop?!" a bombanit, simtindu-si inima zvâcnind cu putere. Cu ultimile rămășițe de energie, a apasat pe butonul liftului si a descuiat usa de la intrare. A lasat plasele sa-i cada din mâna, s-a descaltat si dezbracat, aruncând-si hainele în drum spre dormitor, apoi s-a afundat în pat. Simtea ca totul se roteste, repede, din ce în ce mai repede, întro spirala interminabila si simtea în tot corpul o durere cumplita. A închis ochii si brusc, totul a încetat!
Prima data a simtit o mireasma pe care parca o cunostea, proaspata si placuta, o combinatie de izma si iarba nou cosita. Când a deschis ochii, zacea pe pamântul reavan, înconjurata de fire de iarba înalte pâna la cer. Privind multimea nuantelor de verde de pe lungimea firului, de la verdele închis al sticlelor de vin, pâna la verdele crud al mugurilor de brad, s-a întrebat daca si firele de iarba normala sunt la fel sau numai acest soi urias... Abia atunci a realizat ca ori este ea prea mica, ori plantele din jurul ei sunt uriase si în panica ce a cuprins-o, a încercat sa fuga, dar parca batea pasul pe loc. Picioarele-i devenisera prea scurte, distantele se dilatau, totul în drumul ei era urias. Papadiile - ca parasute de parapanta, florile de trifoi - ca baloanele de zbor, ancorate la sol; sa ocoleasca un con de brad, i s-a parut o eternitate.
Cu toate ca situatia în care se gasea era de neînteles, verdele ce o-nconjura îi daruia un soi de speranta ca totul va fi bine din nou. Privind frunzele boschetului din stânga, îsi aminti cu drag de costumul de vânator al fratelui mamei. Verdele tufisului din spate îi amintea puternic de maslinii din însorita Italie. Frunzele papadiei, de-un verde-galbui, o dusera cu gândul la vacanta de vara în India... În reveria ce-o cuprinse, privirea îi cazu pe frunza-n degrade, din imediata ei apropiere. Nervurile rosietice pareau un filigran de cupru. O combinatie sublima! Ca o bijuterie de smarald, irizând în lumina soarelui, frunza închisa la nuanta - la baza lata, era încarcata de nervuri robuste si perfect simetrice fata de codita ce se prelungea spre fârf. Partea superioara, de un verde ce-i amintea de merele verzi, era zimtata ca o fusta de balet.
Parfumurile crude ale parcului o invadau în efluvii, ca un tranchilizant, risipindu-i teama. Clipea des, contemplând minunile proaspat descoperite.
"Te-am prins!" Ca un tunet de furtuna, veni vocea uriasului care o ridica în palma. Ascensiunea brusca îi provoca ameteala si prin ochii încetosati, recunoscu în figura monstrului, multiple asemanari cu cea a copilului obraznic, de la etajul trei. În timp ce o apasa cu degetele butucanoase, acesta numara. "Unu, doi, trei...sase! înseamna ca ai 6 ani, exact ca si mine!" Apoi, deschise palma, devenita lata ca un aerodrom si începu sa cânte: "Mămăruţă – Ruţă / Suie-mă-n căruţă, si mă du la vale /pe mine călare", dupa care, sufla cu putere.
Vârtejul ciclonului produs, o ridica din palma calaului si odata cu placutul sentiment de eliberare, avu ciudata senzatie ca i se deschid aripile... Nici nu a stiut ca are aripi si ca poate zbura! Plutea lin si admira imaginea fantastica a parcului de la înaltimea zborului. Gazonul parea un batic în fâsii de verde-zinc si verde-crud, iar boschetii verde-crom, dantelau trecerea spre trotuar.
A observat prea târziu castanul de care s-a ciocnit si ametita, a plutit întro cadere parca fara sfârsit. Aterizarea însa, a fost pe moale, direct în patul ei!
Dupa ce s-a dezmeticit, a sarit ca un arc, direct la oglinda. Era ea, cu chipul bine odihnit, cu trupul zvelt si... fara urma de buline! Nici aripi nu mai avea... Dar, avea idei fantastice pentru colectia ei de primavara! Abia a asteptat sa ajunga la serviciu. Când a deschis usa atelierului, a strigat vesela: "Primavara asta se va purte verdele!"
A lucrat cu frenezie întreaga saptamâna, debordând bun-dispozitie si prospetime, molipsind înteaga echipa. A terminat la termenul paradei de moda si colectia ei a facut furori. Fustele în culoarea scoartei copacilor, combinate cu bluze în toate nuantele de verde, cu imprimeuri ce aduceau mult cu nervurile frunzelor, au fost cel mai bine contractate. A serbat succesul împreuna cu colegii, la un pahar de sampanie, apoi s-a dus spre casa, mai devreme ca de obicei.
În fata blocului, l-a întâlnit pe pustiul de la etajul trei. Cu frunza de nuc în mâna, a strigat "Stop verde!" Baietelul a scos repede din buzunar o frunza de busuioc si fata i s-a luminat întrun zâmbet larg, lasând sa se vada ca avea doi dinti lipsa.
Si-a continuat sprintena drumul spre lift, urmarita de parfumul frunzei de nuc, ce-si intensificase mireasma în contact cu caldura palmei.
---------*----------*----------*-----------*-------------*-----------*-----------*------------*-----------*------------*-------------*------------*--------------*--------*---------*
Salvadot Dali - Little Kiss - un parfum creat de renumita Céline Ellena-Charabot, un parfum pe baza de fructe si arome florale, precum şi diverse note acvatice, un amestec ce te duce cu gândul la bambus, florile paradisului, bujori, lemn şi mosc.
Vera Wang - Bouquet - Frumuseţea si magia unei mirese - la flacon! Frunze verzi si petale luxuriante proaspete, esenţa unei grădini în plină floare. Picături de rouă, bergamota siciliana, frunze de coacăze negre, narcise albe, caprifoi, mosc, lavandă, cedru marocan şi iris alb. O nota romantica ... un buchet care înfloreşte până la perfecţiune.
Nina Ricci - L'air de temps-couture edition - La acest parfum, impresioneaza în primul rând flaconul; designul este inspirat de o rochie creată de către Olivier Theyskens - directorul casei de moda Nina Ricci. Sticla în nuanţe de galben-verde, cu pene legat cu panglica de satin, are capac - doi porumbeim, ca simbol al păcii. Flaconul a fost creat de Lalique, după al doilea război mondial în 1948. Yves Rocher - Naturelle - Prospeţimimea unei zile de primăvară întrun cocktail de note citrice, îmbunătăţite cu mirosul de mere verzi, flori de iasomie, floarea de piersic, lemn de cedru, amber şi mosc.
---------*----------*----------*-----------*-------------*-----------*-----------*------------*-----------*------------*-------------*------------*--------------*--------*---------*

101...

... nuuuu, nu dalmatieni, ci 101 PARTICIPANTI la MIERCUREA FARA CUVINTE!

Multumesc tuturor acelora care au avut placerea de a prezenta fotografii în editia de saptamâna aceasta! Un ping tuturor si un pahar de sampanie! Happy Wordless Wednesday! :)
C.L.M. ,Daurel, G1b2i3, Supravietuitor, blog'olog, Dictatura Justitiei, Aurora Georgescu, Melly, OTY, demeter, Cristina, Gabi Rotaru, Dana Diaconu, Digodana, Umograf, windwhisperer, Alice Georgiana, Alice Georgiana 1, Solidaster, Sara, Costin Comba, Blonda Ironică, Lolita, Leovi - Galactic Bike, Alice in WonderNet, rokssana, Sophie, Doru, Neuroanchiloza, mădălin, MWB, Liviu R., ANDROXA, Ana, Minoki, Agatha, nikuelektriku, Cristi Milla, Mariana, Dama fara camelii, Gina, Ana, Mircea Florescu, wind - What If God Was One Of Us, OFZ, Lumea lui Alexandru, Kassak, Irina, Devoratoarea de Muzica, Brandusa, Acuarele, 'mnealui, scorpio, Mirela Pete, ELENA, coolnewz, OanaClara, Tamy, A different blog, Zina, Little Thoughts, RobertN, SoriN, Ada Pavel, KarmaPolice, Phozone, fosile, DANI, Gabriela, IULISA, fly2sky, Lumi RO, tibi, Betivul de cuvinte, Aniela, abbilbal, pandhoraa, Florina, nima, Laura & Apollo, aA, AEFC, De Turda, Zam Fir Pop, Filumenist, Ulise, Vera, zoltybogata, Napocel, Turdeanu', Max Peter, Zodrac, Cosmin Iftode, Zamfir , papornita cu vorbe , shayna, aliceee Traveler, Teo Negura, Escu, CARMEN. Sunt invitati deasemenea si Cella, Cleo si Secret, care saptamâna aceasta, au trecut pe aici doar sa faca galerie participantilor pe ultima suta de metri. Multumiiiiiim!

miercuri, 24 august 2011

Miercurea fara cuvinte -34 - Miniaturi


Te invit sa participi la MIERCUREA FARA CUVINTE. Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât sa afisezi pe blogul tau o fotografie care "sa vorbeasca fara cuvinte" si apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos. Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te!

luni, 22 august 2011

Meniu usor, pentru zile fierbinti ;)

Caldurile sunt greu de suportat în aceasta perioada a anului!
Nu adie nicio pala de vânt si aerul parca arde. Nu a plouat de mai bine de doua saptamâni si fiecare fir de iarba asteapta cu disperare sa fie înviorat de stropitoarea arteziana.
Pentru astfel de zile, când caldura te moleseste si parca fiecare miscare te costa ultima picatura de energie si orice ai mâncai, îti ajunge strâmb în stomac, va propun un meniu învigorant si foarte usor (de preparat si digerat): Filé de pastrav fântânel, cu salata de morcovi.
Spalat si uscat în hârtie de bucatarie, pestele se prajeste la foc mic, în ulei de masline; se adauga câteva fire de cimbrisor si câteva frunze de salvie. Când pestele este patruns, se sareaza si se macina proaspat piper direct în tigaie.
Salata de morcovi se prepara în doi timpi si trei miscari :) Se rad morcovii pe razatoare, se adauga suc de lamâie, câtiva stropi de ulei de masline si o priza de zahar. Gata!
O bautura reconfortanta care se potriveste acestui meniu este Aperol- șpriț: 2 parti Aperol , 3 parti vin spumant sec si 1 parte apa minerala, doua cuburi de gheata și o felie de portocala... Simplu, nu?!


*Bine de stiut!
Bronzul capatat de-a lungul verii poate fi prelungit si chiar împrospatat prin asimilarea de carotina. Acest colorant natural este liposolubil, de aceea - serviti neaparat morcovul, cu grasime vegetala!
Pastravul reprezinta una dintre cele mai bune surse de acizi graşi esenţiali omega 3, dar şi de fier. Acizii graşi omega 3 ne dau bunădispoziţie şi ţin la distanţă stările depresive.

duminică, 21 august 2011

Duminica seara

Zilele de luni sunt cele mai luuuungi, cele de marti aproape la fel! Zilele de miercuri sunt înveselite de "Wordless Wednesdy". Cu gândul ca urmeaza o vineri, zilele de joi trec parca mai repede! Zilele de vineri sunt zile scurte de lucru si se continua perfect întro sâmbata luuuunga si fara grija desteptatorului. Diminetile de duminica sunt cele mai dulci, amiezile sunt cam scurte iar serile sunt si mai scurte! Oare de ce?!
Pentru a înveseli o seara de duminica este nevoie de... gândire pozitiva :)) Am primit acum câteva zile pe e-mail (de la 4M) o "Mostra de gandire pozitiva". Eu m-am amuzat copios, sper ca si voi! ;)
"Sunt recunoscator / recunoscatoare:
1. sotiei / sotului care sforaie toata noaptea, pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !
2. fiicei mele adolescente care se plânge ca trebuie sa spele vasle, pentru ca înseamna ca este acasa si nu pe strazi!
3. impozitelor pe care le platesc, pentru ca înseamna ca sunt angajat.
4. murdariei de curatat dupa o petrecere, pentru ca înseamna ca am fost înconjurat de prieteni.
5. hainelor care sunt putin cam strâmte, pentru ca înseamna ca am destul de mâncare.
6. umbrei mele care ma însoteste la munca, pentru ca înseamna ca sunt afara la lumina soarelui.
7. podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate, pentru ca înseamna ca am o locuinta.
8. tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru ca înseamna ca avem libertatea cuvântului.
9. locului de parcare pe care îl gasesc tocmai la capatul parcarii, pentru ca înseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.
10. zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini, pentru ca înseamna ca pot auzi.
11. gramezii de rufe de spalat si calcat, pentru ca înseamna ca am haine de îmbracat.
12. oboselii si durerilor musculare la sfârsitul unei zile, pentru ca înseamna ca am fost capabil/a sa muncesc din greu.
13. soneriei care ma trezeste in zorii zilei, pentru ca inseamna ca sunt viu/vie."
----------------------------------------------------------------------------------------
Sa aveti o saptamâna vesela si proaspata, ca un curcubeu dupa o ploaie de vara! si, un ping celor ce m-au vizitat ieri si astazi, pentru ca înseamna cumva ca ne-am bucurat împreuna de weekend ;) Pandhora, Vera, Rokssana, Lunapatrata, Max, OFZ, Aniela, Zina, Vania, Robert, Mosu, Daurel, Mariana, Abbilbal, Elena, Zodrac, Papornita cu cuvinte, Sailor, CLM, Dana Diaconu, AngiGhita, Mirela, Secret, Sara, Tamy, Cypy, Cutremurat (sursa foto)

Vacanta de vara (4)

(urmare la Vacanta de vara 1, Vacanta de vara 2 si Vacanta de vara 3)
Localitatile de pe malul de est al lacului Garda sunt legate între ele prin soseaua Gardesana orientale si la prima vedere par toate la fel, însa fiecare în parte are un farmec deosebit.
Cladirile noi au pastrat nota cetatilor medievale, continuând si parca prelungind vechile castele nobiliare ale dinastiei della Scala, ce s-a impuns ca simbol ale acestei regiuni.
Plimbarile pe stradutele înguste si romantice confera un refugiu ideal în orele cu soare arzator.
Rar vezi balcon sau fereastra fara flori la pervaz. Curtile - acolo unde exista, sunt înguste si protejate împotriva soarelui de peretii înalti ai caselor vecine. Palmieri, chiparosi, smochini, kiwi sau ficusi mai frumosi ca aici, vezi rar! Oleandrii sunt ca... buruienile, cresc si înfloresc superb, fara ca cineva sa le aiba de grija. În culori de rosu aprins, roz sau alb, florile lor parfumeaza suav aerul.

În orasul vechi, pe strazile Lazisei, accesul autovehiculelor este interzis si în afara de masina politiei locale, nu am întâlnit decât turisti visatori sau localnici grabiti.
Biserica San Nicolò este bijuteria portului. Ridicata în secolul 12, purtând numele protectorului marinarilor si pescarilor, biserica pastreaza înca urmele frescelor originale, celebre fiind "Madonna alaptând", "Sf. Nicolae" si "Maria din popor".

Piazza Vittorio deschisa în jurul portul este închisa-n arc de casele unite prin arcade ce duc spre stradute umbroase si racoroase.
Zidurile burgului si turnul principal, supravegheaza orasul înca din secolul 9. Din pacate, la fel ca majoritatea castelelor din Italia, si acesta se afla în proprietate privata, asa încât ne-am bucurat sa-l privim din exterior. În imediata învecinare, în restaurantul Al Castello am servit cel mai gustos pastrav la gratar siiiii... surpriza, am descoperit ca una din chelnarite este românca. Madalina se trage din Constanta, ne-am fotografiat si schimbat numerele de telefon.

La doar un sfert de ora cu masina, este localitatea Bardolino, care a dat numele vestitului vin rosu al regiunii. Cunoscut si pentru vinul rosé, numit Chiaretto, orasul detine si unul din principalele puncte de prelucrare a maslinelor, renumit în întreaga Italie. Am vizitat Muzeul uleiului de masline si am descoperit informatii deosebit de inetesante în legatura cu uleiul extra virgin si efectul miraculos pe care-l are nu doar în gastronomie, ci si în industria farmaceutica si cosmetica!

În curtea restaurantului nostru preferat, denumit simplu Ristorante, am vazut pentru prima data un pom kaki.

Aici ne-am rasfatat cu pizze aromate, împodobite cu cele mai delicioase ingrediente, care au confirmat pe deplin titlul de campioni mondiali la pizza, detinut pe anul 2011 si afisat cu mândrie la vedere. De neuitat ramâne însa portia de scoici în sos de vin alb si mujdei de usturoi! Si tot de neuitat ramâne si îndrazneata vrabiuta, care a servit cu mine pâinica, cot la... aripa ;))

Urmatoarea localitate spre nordul lacului este Garda, recunoscuta pentru portiunea cea mai frumoasa a promenadei si cochetul port în care "Palazzo dei Capitani" vegheaza înca din vremurile venetiene. Soseaua duce mai departe spre Brezone si întro zi de vineri ne-am aflat în suburbia Castelletto unde exista o superba biserica romana si o mănăstire cu grota - aparţinând Ordonanţei Micile Surori ale Sfintei Familii (Piccole Suore della Sacra Famiglia), ce se ofera turistilor spre vizitare. Din pacate, biserica este deschisa doar duminica si grota martea si joia. Duminica urmatoare ne-am mai deplasat o data 20 kilometri din Lazise - sacrificând o zi de plaja, spre a vizita biserica. Grota a ramas pentru... o marti din concediul urmator :(

În Malcesine, anul acesta am facut popas doar pentru a urca în telecabina ce ne-a dus în 10 minute, de la altitudinea de 60 metri, pe vârful Tratto Spino (Monte Baldo) la 1760 metri, iar în Torbole - ultima localitate de-a lungul soselei care paraseste spre nord Lacul Garda, ne-am rezervat întreaga dimineata a ultimei zile de concediu.
(în seria "Vacanta de vara" vor mai urma ultimile doua episoade"Muntele Baldo" si "Plimbare prin Verona")
PS: Ceea ce le lipseste italienilor în aceasta zona, este precizia aprecierii distantelor :)) Aici, daca te ghidezi dupa indicatoarele amplasate pe sosea, la fiecare 1 kilometru, pe o lungime de 5 sau mai multi kilometrii, vei întâlni un panou ce te asigura ca mai sunt doar 500 metri pâna la obiectivul anuntat! Având timp berechet - ca doar eram în concediu, am luat-o ca pe-o gluma. Recunosc însa ca este suparator si foarte derutant! Ni s-a întâmplat cu Centrul funicularului spre Muntele Baldo (si parcarea acesteia), cu marketul Lidel si CascadaVarone, din Riva del Garda (pe care, în cele din urma am renuntat sa o mai cautam!)