luni, 20 noiembrie 2017

Bradul din Târgul de Craciun

Timp de cinci saptamâni înainte de Craciun, centrul orasului se transforma într-un "oras în oras"! Constuirea si aranjarea acestui orasel începe însa în primele zile ale lui noiembrie. Peste 500 de angajati sunt implicati în pregatirea casutelor si desfacerea punctelor de vânzare a produselor artizanale. Fiecare are sarcini precise si fiecare este mândru ca poate sa ia parte la acest grandios proiect de sfârsit de an.
Plasarea bradului este una din cele mai impozante actiuni. Anul acesta, o familie din localitatea Gessertshausen a daruit bradul primariei Augsburg. Este un copac falnic, a implinit 35 de ani si masoara 18 metri. Saptamana trecuta, bradul a fost înaltat în centrul pietei Rathausplatz, piata ce gazduieste Augsburger Christkindlesmarkt de peste 50 de ani. Traditia târgului de Craciun în Augsburg are însa radacini intinse pâna în secolul 15. Este unul din târgurile cele mai vechi ale Germaniei.
Când ne plimbam pe aleile târgului, suntem atât de fermecati de frumusetea decorurilor încât uitam câta munca s-a investit în realizarea oraselului de basm. Doar pentru ridicarea pomului si fixarea lui, au fost implicati pompierii departamentului din Augsburg, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și de Administratie a pieței, un birou de Inginerie Civilă și o compania de constructii si montaje.
În urmatoarele zile, bradul va fi împodobit cu 300 de stelute si 1000 de LED-uri si începând cu seara  de 27 noiembrie, beculetele vor fi aprinse si bradul va straluci în toata splendoarea lui, pâna la sfârsitul anului.

duminică, 19 noiembrie 2017

Feeria Târgului de Craciun - numaratoarea inversa: 8,...

Mai sunt doar opt zile pâna la deschiderea Târgului de Craciun în orasul meu - renumitul Augsburger Christkindlesmarkt
Am scris în fiecare an despre emotionanta ceremonie de deschidere din târgul central, despre aparitia îngerasilor la ferestrele "salii de aur", despre concertul "Engelesspiel"din balconul primariei si despre feeria beculetelor din oras. Am scris despre supradimensionalul Calendar de Advent din centrul orasului si despre cât este de frumos sa te plimbi pe aleile târgului, printre casutele meşteşugarilor artizani. Am descris aroma de turta-dulce care pluteste peste târg, aroma de mar copt sau de Crêpe pudrat cu scortisoara; am scris despre întâlnirile cu prietenii la o cana de vin fiert si o farfurie cu varza calita si Schupfnudeln, în apropierea piramidei "Engelspyramide". Am pomenit promenada pe firul basmelor (anul acesta povestea "Craciun la familia ursilor") si serile de vals în piata Kö (Königasplatz). Am scris despre Coronita de Advent, despre Presepio, despre concertele de colinde din bisericile de cartier si despre pastrarea si transmiterea traditiilor de Craciun. Am scris despre bunatatea oamenilor si despre maratonul-colectelor în prag de sarbatori, despre armonia din vecinatate... De toate acestea ma bucur în fiecare an si particip activ si cu deosebit entuziasm. Adventul este pentru mine, cea mai frumoasa perioada a anului!

Anul acesta der Augsburger Christkindlesmarkt se va deschide la ora 18, în ziua de luni, 27 noiembrie.
Prima lumânare din coronita de Advent va fi aprinsa duminica, 3 decembrie.
Anul acesta este un an deosebit, caci luna decembrie are cinci zile de vineri, cinci zile de sâmbata si cinci duminici. Se întâmpla doar o data în 823 de ani ☺ Sa fie cu noroc pentru toata lumea!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Un film pentru noiembrie - Clubul cinefililor

Saptamâna aceasta, Netflix a pus la dispozitia abonatilor mini-serialul "The Sinner" si numele Jessica Biel mi-a atras in mod special atentia. Îmi place mult Jessica si mi-am spus, un film în care ea detine rolul principal, trebuie sa fie bun. Si chiar asa a fost!
"The Sinner" se deruleaza în 8 episoade si prezinta cazul deosebit al Corei Tannetti, acuzata pentru crima. O crima brutala, savârsita sub privirile sotului, al copilasului lor în vârsta de doar cinci ani si a întregului grup de oameni aflati la plaja, într-o duminica frumoasa de vara. O crima pentru care nimeni, nici macar faptasa, nu gasesc un motiv. Totul s-a petrecut "din senin" si nimeni nu are nicio explicatie. Cora este arestata imediat, marturiseste fapta si pledeaza "vinovata", refuzând chiar asistenta unui avocat.
Conform principiului "Nimic nu este întâmplator" detectivul Harry Ambrose - interpretat de Bill Pullman, este singurul care se încapatâneaza sa descopere sensul abominabilului incident. Fiecare episod prezinta aspecte din viata Corei, înainte de crima. Noile descoperiri completeaza dosarul ca într-un tablou puzzle si scot la iveala multi implcati si vinovati. Este un film cu suspans perfect dozat pe fiecare episod, actiunea este total imprevizibila si misterul este descifrat putin câte putin, doar atât cât interesul spectatorului sa ramâna mereu treaz. Filmul mi-a placut atât de mult încât mi-a parut foarte rau când s-a terminat.

Alaturi de Jessica Biel si Bill Pullman, joaca Christopher Abbott, Dohn Norwood si Abby Miller. În grupul producatorilor de film si al regizorilor: Michelle Purple, Derek Simonds, Antonio Campos si Charlie Gogolak. Surpriza mare a fost sa descopar ca scenariul se bazeaza pe un roman (cu acelasi titlu) semnat de Petra Hammesfahr, o scriitoare germanca despre care, eu personal nu am auzit pâna acum. M-am bucurat sa gasesc pe pagina Wikipedia o lunga lista cu romane, pe care le voi cauta neaparat. Este vremea de cuibarit în fotoliu, lânga semineu, cu o carte în mâna... Iarna înca nici nu a început si meteorologii prezic ca va fi una lunga.

luni, 13 noiembrie 2017

Povestea unei duminici pline-ochi

Este luni si griul devine din ce în ce mai tulbure. Ploaia se transforma încet-încet în lapovita. Astazi de dimineata, în drum spre serviciu mi s-a parut chiar ca vad câtiva fulgi de nea lipindu-se pe parbriz… Iarna nu mai e departe.
Cu cât mai frig este afara, cu atât mai adânc ma cuibaresc în patura pufoasa si cu atât mai dulci îmi par amintirile duminicii care a trecut… O zi plina de diversitate!
Daca pâna sâmbata vremea a fost frumoasa, de duminica dimineata, toamna a aratat ca poate fi si rea, cruda si implacabila. Vântul a smuls ultimele frunze ale copacilor si ploaia a biciuit fara mila tot ce i-a iesit în cale - chiar si un catelandru de un an si o zi, iesit ca de obicei în parc la plimbare împreuna cu prietenul lui biped. ☺ Plimbarea celor doi s-a transformat în tur scurt si baietii mi-au revenit acasa înfrigurati si uzi pâna la piele.
Dupa ce s-au uscat cu foenul, pe cel mic l-am consolat cu un os cu vitamine si celui mare i-am oferit o cupa mare cu infuzie de ghimbir si lamâie, îndulcita cu miere de salcâm (este cea mai rapida reteta pentru întarirea sistemului imunitar). Apoi mi-am zis “ Si ce daca ploua si e frig?! În sfârsit e timp pentru mesterit!". Patru rame canvas asteapta de câteva zile sa fie curatate de hârtia ce a folosit ca mediu pentru transferul de imagine si... mai departe nu am avut timpi-morti! În timp ce pânzele s-au uscat, am încins fierul de calcat si am netezit o fata de masa si patru servetele de damasc, pentru ca la ora amiezii am avut musafiri. Sub pretextul “zilei de nastere a lui Leo”, i-am invitat la masa pe vecinii care o au pe Clara – cea mai buna prietena de joaca a lui Leo.

Ca de obicei, de gatit s-a ocupat sotul meu. La întâmpinarea oaspetilor am servit sekt si prune uscate prajite în mantie de sunca. La aperitiv rösti de cartofi cu file de somon si crème frâiche si ca fel principal de mâncare, file de porc învelit în foite de jambon, cartofi gratinati si legume calite. La desert am avut “Iubire fierbinte” – piure din fructe de padure încins în sos caramel, plus câte trei sfere de înghetata de vanilie.
Leo si Clara au alergat prin toate camerele, au sarit pe canapele si pe fotolii, s-au hârjonit si noi nu am intervenit în joaca lor cu vreun repros, ca doar motivul petrecerii a fost ziua lui Leo! ☺
Dupa ce au plecat musafirii, am repus urgent ordinea în casa, apoi cam în aceeasi viteza, am scos din dulap “la petite robe noire”, mi-am aranjat parul si mi-am retusat machiajul. Seara de duminica am petrecut-o la teatru, în München.

Din fericire a condus „ginerica“ asa ca am folosit calatoria pentru a reveni la starea de calm si comfort. Biletele le-am primit cadou de la fiica si logodnicul ei. Celalalta fiica a ramas acasa, dadaca la Leo. Poti sa comentezi ceva legat de o asa perfecta organizare?! ☺
Das Deutsche Theater avea covorul rosu rostogolit din boulevard si pâna la intrarea somptuoasa, pentru a marca deosebitul eveniment - premiera musicalului “Cocosatul de la Notre-Damme”. În fata fotografilor si jurnalistilor pozau surâzatori protagonistii serii. Noi am predate pardesiile la garderoba, am servit câte un cocktail “Notre-Dame”, apoi am intrat în sala, alaturi de ceilalti 1500 de spectatori.

A fost o vreme – cam pe când eram de vârsta actuala a fetelor mele, când adoram acest gen de spectacol. Încet-încet, spectacolele de opera si muzica clasica mi-au captat tot mai mult atentia si m-am departat de musical. Îmi face însa placere sa vad din când în când punerea în scena a unui musical clasic. Acesta a fost un show reusit, cu atisti si decoruri de înalta calitate. Am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Leo abia ne-a asteptat sa revenim acasa. A motait el, dar de dormit, nu a putut sa doarma linistit decât când ne-am asezat si noi în pat. La ora 24 am dat stingerea. Am adormit instantaneu.
Când am redeschis ochii, era luni… Si griul este din ce în ce mai tulbure.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Let's Have a Party!

Astazi Leo a împlinit un an. Ce motiv mai bun sa fie ca sa ne distram?! ☺ În familia noastra s-a încins o petrecere pe cinste! ☺☺☺


marți, 7 noiembrie 2017

Nu ai timp sa gatesti?

În ultimii douazeci de ani nu am mai gatit niciodata portii atât de mari încât sa trebuiasca sa pun de pe o zi pe alta la frigider (asa cum era moda în anii '80).
Ne-am învatat sa mâncam doar mâncare proaspat gatita si... bineinteles ca nu întotdeauan este timp pentru mâncaruri alese ;-)  Însa exista atâtea feluri de mâncare gustoase si sanatoase, ce pot fi facute rapid. Iata doua exemple simple:
"Rucola si creveți".
Noi cumparam creveti bio congelati. Sunt de marime medie si gata curatati. Trebuiesc doar spalati în strecuratoare si lasati pe un servetel de hârtie, sa fie bine scursi de apa. Se prajesc rapid, la foc mare. Se condimenteaza usor cu sare si piper.
Rucola trebuie clatita, frunza cu frunza. Eu rup coditele însa majoritatea cunoscutilor servesc frunza întreaga. Presar sare de mare si frec usor frunzele cu mâna. Stropesc cu Aceto balsamico si cu ulei din sâmburi de struguri.
Rastorn crevetii peste salata si gata este mâncarea de seara. Nu dureaza nici macar 20 de minute si farfuria este plina cu vitamine, proteine si minelale☺
Calorii și nutrienți:
♦ 100 g creveti = 87,0 kcal; 18,6 g proteine; 1,4 g grasimi; vitamine: C - 2,2 mg si E - 1,38 mg; Fier - 3 mg, Potasiu - 182 mg,  Calciu - 39 mg, Magneziu - 34 mg, Natriu - 224 mg, Fosfor - 137 mg
♦ 100 g Rucola = 7,0 kcal; 2,6 g proteine; 2,1 g carbohidraţi; 1,7 zaharuri; 1,6 fibre alimentare; Vitamina C - 62 mg; Minerale : Clorură - 109 mg, Potasiu - 369 mg, Calciu -160 mg, Magneziu - 34 mg, Sodiu - 27 mg, Fosfor - 64 mg, Sulf - 100 mg

"Lăptuca si piept de curcan"
Se spala pieptul de cucan, se lasa pe servetel de hârtie sa se svânte. Se taie fâsii si se rumeneste în tigaie. Se condimenteaza usor cu sare si piper.
Lăptuca se spala frunza cu frunza, se indeparteaza cotorul si frunzele se rup în bucati mici, cu mana. Se presara sare si se freaca usor cu mâna, împreuna cu o ceapa rosie taiata rondele fine. Se stropeste cu Aceto balsamico si cu ulei din sâmburi de struguri. Se rastoarna fâsiile de carne de curcan prajite si se amesteca bine.
Calorii și nutrienți:
♦ 100 g lăptuca - 5 kcal; 2,23g carbohidranti; 1,1g fibre alimentare; 1,35 proteine, 95g apa, vitamine A, B1, B2, B9, C, E, K; minerale: Calciu - 35 mg, Fosfor - 33 mg, Potasiu - 238 mg
♦ 100 g piept de curcan - 112 kcal; 24 g proteine, 75 g colesterol; vitamine: B6, B12, niacină, riboflavină; minerale: fier - 1mg, zinc - 1,8mg, magneziu - 20 mg, potasiu - 300 mg, sulf - 200 mg, seleniu şi fosfor.
Dupa aceeasi reteta se poate combina orice fel de salata - andiva, salatica de câmp, iarba-grada (portulak), salata-de-gheata , salata-batavia, lollo-toso, etc. Fileul de curcan poate fi îlocuit cu file de pui.

luni, 6 noiembrie 2017

Manic Monday

6:30. Suna desteptatorul... of, iar este luni! Si ce saptamâna grea am la serviciu! Gandul ma duce la frumoasele The Bangles si a lor melodie Manic Monday: "I wish it was Sunday/ 'Cause that's my fun day"...
Nu m-am putut da jos din pat mai devreme de sapte si jumatate! La birou am ajuns abia la ora opt si jumatate si asta doar pentru ca îmi pregatisem hainele si poseta de duminica seara!
Nu stiu de ce, nu am nicio explicatie logica, însa în ultimii ani am mereu senzatia ca sfârsitul de an mi se scurge printre degete. Cum trece luna octombrie, pe agenda mea se înghesuie programarile. În fiecare zi am câte ceva important/deosebit/necesar de facut si trebuie sa am mare grija nu suprapun planificarile deja fixate. Este un stress în plus pentru ca în fiecare zi mi-e teama sa nu fi uitat ceva, sa nu fi ratat vreun eveniment! Mai mult, faptul ca se lumineaza atat de târziu si se însereaza atât de devreme, îmi induce ideea ca am dreptul la odihna, chiar daca nu sunt neaparat obosita ☺

Dupa ce rezolv tot ce mi-am propus si în sfârsit ajung acasa (dupa ora 18), îmi pregatesc ceva bun de mâncare si apoi ma cuibaresc în fotoliu, înfasurata în patura flausata, lânga un teanc de reviste colorate. Cu o mâna rasfoiesc un magazin de moda si cu alta trag de sfoara la capatul careia atârna bila de plastic cu care lupta Leo, catelusul meu. Dupa o jumatate de ora picam amandoi morti de oboseala ☺
Tja, si mâine este ... marția maniaca!

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Vecinatate


Cartierul meu este unul foarte linistit. Casele sunt foarte asemanatoare, atât prin arhitectura cât si prin marimea curtilor si sunt aliniate pe alei drepte, ca trasate cu rigla.
De-a lungul aleii noastre sunt doar patru case si poate de aceea, între vecini domneste perfecta armonie. Este de la sine înteles ca ne ajutam reciproc - spre exemplu cu îngrijirea gradinii pe perioadele de concedii, cu ridicarea coletelor sau golirea cutiei postale în absenta uneia din familii sau la diverse munci de întretinere ale casei sau curtii. Serbam împreuna zilele de nastere si fiecare familie organizeaza o data pe an o întâlnire cu meniu deosebit. În rest fiecare îsi vede de viata lui, cu serviciul, cu copiii sau nepotii lui, cu cateii si cu hobby-urile proprii☺ Din când în când ne întâlnim sa schimbam idei duminica, la o cafea, o prajitura, un pahar de Sekt sau Prosecco.


joi, 2 noiembrie 2017

Metooda "Foto-Transfer" sau "Cum sa îti înfrumusețezi singur casa"

Spuneam saptamâna trecuta ca la weekend mi-am propus o întâlnire cu Muzele
De când cu zilele de sarbatoare, sunt derutata si nu mai stiu ce zi e azi... Mie îmi pare a fi luni ☺ Privesc însa calendarul (caruia tocmai i-am mai rupt o fila) si vad clar ca astazi este joi. Deci... muzele m-au vizitat marti si miercuri ☺ Si iata rezultatul. ( Ella, pentru imaginea cu manuscrisele vechi am nevoie de o rama speciala ;-) )
Si acum sa va dau o veste buna - oricine doreste sa faca ceva asemanator, poate! Saptamâna trecuta nici eu nu aveam habar despre ce este vorba, însa prietena mea LU din Ulm mi-a explicat la telefon. Mi-a chiar trimis într-un pachet si cele doua borcanase cu solutiile miraculoase (înca o data, multumesc mult draga LU! ♥)!
Va garantez, lucrul este foarte simplu! Este nevoie mai întâi sa va procurati câteva "ustensile":
♦ lipici special pentru Foto-Transfer (Potch),
♦ lac special pentru fixarea fotografiei (Potch),
♦ fotografia dorita - scoasa la imprimanta laser (pe hârtie normala),
♦ 2 pensule late pentru intins lipiciul si lacul,
♦ suport (eu am folosit bucati de lemn si placaj),
♦ coala aurie de matase

Eu mi-am facut 4 tablouri si pentru aceasta am ales doua picturi celebre - "MonaLisa"(da Vinci) si "Fata cu cercelul de perla"(Jan Vermeer),"Femeia care arunca frunze pe foc" (Eilif Peterssen) si  o fotografie cu o masa de experiment "abracadabra".
Le-am scos la imprimanta laser si aici trebuie sa fac o mentiune speciala: înainte de a imprima, fotografiile trebuiesc pregatite "în oglinda" . Eu am întors-o doar pe "Fata cu cercel de perla" iar pe Gioconda nu (în tabloul original, MonaLisa priveste spre dreapta) - pentru ca am dorit ca pe peretele meu, cele doua frumuseti sa se priveasca una pe alta ☺ Oglindirea fotografiilor este însa foarte importanta atunci când în imagine apare ceva scris.
Am uns cu lipiciul special atât bucata de lemn pe care mi-am propus sa transfer imaginea, cât si fotografia, pe partea cu imaginea. Apoi am suprapus hârtia pe lemn, avand grija sa nu se formeze cute si nici bule de aer. Daca lipiciul a fost distribuit uniform, atunci presarea este fara probleme. Eu am folosit o rola cu burete, insa nu este neaparat necesar. Hârtia trebuie apasata usor si ferm, avand grija mare nu care cumva sa sa se rupa.

Se sterg marginile de eventualul surplus de lipici si tablourile se lasa la uscat, de dorit - de pe o zi pe alta. Cei care nu au rabdare, pot incerca sa grabeasca procesul de uscare cu ajutorul foenului. Eu insa am avut rabdare ☺
A doua zi am inceput sa curat hartia de pe bucatile de lemn, înmuindu-mi degetele în apa calduta si rotind usor degetele pâna când hartia cedeaza si se formeaza "frecatei". La patru tablouri, mi s-au înrosit si umflat buricele degetelor, însa... nu exista o alta metoda. Îndepartarea hârtiei este o actiune anevoioasa si cere finete. Nu frecati prea mult timp pe un singur loc, sa nu indepartati pelicula pe care s-a imprimat imaginea pe lemn. Eu am curatat in mai multe serii, pâna când mi s-a parut ca imaginea este suficient de clara.
Acolo unde s-au format bule de aer, lipseste o bucatica de imagie, însa cu ajutorul unor Permanent-Marker am retusat cele cateva punctulete.

În momentul în care hartia a fost îndepartata, imaginea este usor "în ceata", asta insa nu înseamna ca transferul fotografiei a avut de suferit. Nu ramane decat sa aplicam lacul in strat subtire si culorile devin la fel de intense ca în fotografia originala!
Eu, înainte sa aplic lacul, am lipit cateva fâsii de foita de matase, în chip de rama aurie. Am imbracat marginile bucatii de lemn si am folosit acelasi lipici Potch. Nu am mai asteptat înca o noapte ca folia sa se lipeasca ci am folosit de data aceasta foenul. Apoi am aplicat lacul peste fata tabloului si peste marginile îmbracate în foita de matase aurie. Am lasat la uscat de pe o zi pe alta.

Pentru ca tablourile sa poata fi agatate pe perete, am apelat la ajutorul sotului meu. Se pot folosi agatatoare speciale pentru tablouri. In cazul tablourilor mele, pentru ca bucatile de lemn au grosime de aproximativ 10 cm, a fost suficient ca Helmut sa puncteze cu masina de gaurit câte un orificiu-orb (orificiul are adâncimea mai scurta decât grosimea tabloului), atât cât sa acopere cuiul din perete.
Gata! ☺ Nu-i asa ca nu este greu de loc?! Curaj! Puteti folosi orice fel de suport - pânza de tablou gata întinsa pe rama, carton, lemn sau placaj. Si puteti imprima orice fel de fotografie.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Prima zi de noiembrie

Astazi este Allerheiligen - Ziua tuturor Sfintilor si în Bavaria este zi libera (ieri am avut deasemenea zi libera, s-au serbat 500 de ani de la Reforma Protestantă initiata de Martin Luther).
La amiaza a fost soare (16/18°C) însa meteorologii au anuntat ca în urmatoarele nopti, temperaturile vor scadea sub zero grade. Ultima sansa pentru noi sa punem la adapost plantele uriase de ghiveci. Este o activitate pe care nu o facem cu placere si mai întotdeauna, urmatoarea saptamana suferim de dureri de spate. Dar asta este situatia - vara ne plac în curte lamâiul, leandrul, smochinul, dafinul si Trompeta îngerului! Sunt arbusti pe care îi îngrijim de aproape zece ani si cum sunt plante ornamentale mediteraneene, nu suporta înghetul de pe la noi. Pentru ele am rezervat o încapere cu ferestre mari, la demisol, camera în care închidem caloriferul pe timpul iernii, deoarece acestor plante nu le place nici caldura artificiala (se umplu imediat de paduchi)!
Apoi am greblat întreaga curte, am tuns florile perene - am lasat doar câteva dalii si crizanteme. Nici trandafirii nu i-am tuns pentru ca sunt înca plini de boboci.
Am muncit cu spor si ne-am bucurat ca am reusit tot ce ne-am propus. Gradina este acum gata pentru întâmpinarea iernii. De la întâi noiembrie ne putem oricând astepta sa înceapa sa ninga.

Când intri în casa dupa astfel de munca, esti transpirat si ai pamânt sau frunzulite uscate lipite peste tot! Ca sa nu cari mizerie în toata casa, cel mai practic este sa te dezbraci direct lânga masina de spalat si sa sari sub dus! ☺ Exact asa am si facut. Ba chiar ne-am aprobat si o serie de saună, pentru ca am avut timp berechet.
Iubesc atmosfera saunei ♥ Am fixat temperatura la 80/85 grade, am pus un CD cu muzica relaxanta, am deschis lampile colorate si am pregatit infuzii de lavanda si infuzii de eucalipt. Am facut peeling corporal cu sare de iarba de lamaie si între doua saune m-am uns cu ulei cu vitamine (din seria Hipp-Baby, pentru ca este cel mai sigur produs lipsit de parabeni si aditivi si în plus este si ieftin). Mi-am tratat si parul cu o masca si Moroccanoil. Rasfat pur!
Ne-a prins seara pe șezlong, înfasurati în halatele pufoase de baie, ascultând muzica si savurând un pahar de suc de portocale.

marți, 31 octombrie 2017

Happy Halloween


La noi în familie, serbarea Halloween are traditii vechi. Prima data când am auzit despre aceasta serbare a fost în 1984, când Stevie Wonder a lansat "I Just Called to Say I Love You" ☺ Începând cu anii '90 a fost serbata cu regularitate. însa pe masura ce fetele mele au crescut, serbarea s-a redus la întâlnirea din seara de 31 octombrie, spre a ciopli dovleci.
În fiecare an ne-am întrecut în "fantezii dovleciene" alaturi de copii sau nepoti si începând cu anul 2009 am prezentat pe blog fotografii cu "fețele" haioase ale bostanilor nostri de Halloween.

Anul acesta însa, ca nciodata, la noi acasa va fi liniste. Fetele-mi sunt plecate în mini-vacante,  una la Konstanz, alta la Amsterdam; nepoteii - cu toate ca au vacanta, participa la un curs de înot si nu pot veni sa serbam Halloween împreuna... Asa ca astazi dupa-amiaza m-am apucat sa cioplesc singura un bostan. Helmut i-a taiat capacul si dupa ce l-am curatat frumos de sâmburi în interior si i-am subtiat peretii atât cât sa îl pot modela, am intrat în casa pentru o scurta pauza de cafea.
Cand m-am rentors în curte... domnul Leo, curios nevoie mare, mi-a rasturnat bostanul si acesta s-a spart! Tja - nu l-am aruncat, ca nu am altul! L-am cioplit asa cu grija, abia am reusit sa-i fac o gura rânjita si doua triunghiuri în chip de ochi. Bostanul meu pârâia la fiecare atingere, gata-gata sa se desciocoleze! Arata ca ... o fantoma de dovleac de Halloween. Este ca un zombie ☺
Pe Leo bineînteles nu l-am certat, este doar primul lui Halloween ☺ La anul va fi mai atent.
Ca sa îl iert, a pozat frumos pentru postarea mea de anul acesta ☺☺☺ Happy Halloween! ;-)

luni, 30 octombrie 2017

Uraganul "Herwart"

Sâmbata spre duminica noaptea, am crezut ca vom zbura cu casa, precum Dorothy, din „Vrajitorul din Oz“. „Toto“ al nostru, adica Leo, a fost mai toata noaptea în alerta, mârâind la fiecare vuiet de vânt, ca în preajma unui raufacator. Dusmanul nevazut – uraganul „Herwart“ a încercat sa rupa rulourile de la ferestre – din fericire, fara succes.
De dimineata am constatat ca gospodaria noastra nu a suferit pagube – doar câteva ghivece grele cu plante au fost rasturnate si stropitorile din plastic, au zburat de la locul lor.
A plouat, dar in cantitati neînsemnate si pe parcursul zilei, vântul a pierdut încet-încet din intensitate. Duminica seara, vremea s-a linistit.
Viata în Bavaria nu a avut de suferit, nordul Germaniei însa a fost puternic afectat. Trenuri au fost anulate, aeroporturile au reprobate zboruri, portiuni de autostrazi au fost închise… Cumnatul meu ne-a trimis aceste fotografii, facute de la fereastra apartamentului de la etajul 3.

miercuri, 25 octombrie 2017

Buna dispozitie

Diminetile devin din ce în ce mai lenese si dau voie noptilor sa se prelungeasca, fara însa sa ma întrebe daca sunt de acord. Nu-mi ramâne altceva de facut decât sa tândalesc si eu în pat si sa plec mai târziu la serviciu. Ceea ce înseamna automat si ca voi pleca mai târziu spre casa...
Când însa seara în parcare ti se ofera un astfel de tablou... dispare orice urma de oboseala!
Abia ca îti poti stapâni strigatul de uimire ☺ Ochii ti se umezesc, roi de fluturi îti fâlfâie în stomac. Îti vine sa îmbratisezi soarele pentru cadoul daruit!
Binecuvântezi lasarea serii si te cufunzi cu placere în tihna ei.

marți, 24 octombrie 2017

Seara de toamna

Îmi place sa alerg seara în parc, sa simt dârzenia aerului încercând sa-mi fasoneze chipul​.
Îmi place sa rascolesc cu picioarele covorul gros de frunze, sa inspir parfumul dulce-amar, proaspat ravasit.
Îmi place linistea serii, când aleile sunt pustii si tacerea e clara.
Îmi place spectul de nuante aurii pe care-l risipesc lampile si aura pe care o capata copacii cu crengile din zi în zi mai golase.
Îmi place sa caut luna pe cerul albastru de catifea si câteodata... îmi vine sa hauiesc ☺
Oare am fost câine în alta viata? ☺☺☺

miercuri, 18 octombrie 2017

Fascinatie


Fiecare anotimp are un farmec aparte si nici ca pot sa-mi imaginez sa traiesc într-un loc în care exista doar unul sau doua anotimpuri. Fiecare sezon îmi provoaca emotii speciale, toamna însa ma fascineaza pur si simplu!
Fiecare noua zi îmi creeaza impresia ca deschid usa unei Galerii de Arta (ma refer aici mai ales la zilele fara ploaie ☺).
Iubesc peisajele din zor de zi, când aerul e difuz, umed si puternic aromat în nuante dulci-amari, când ceata pluteste în nori mici, ca si când cerul s-ar fi rasturnat. Este momentul în care ies în curte desculta si peste camasa de noapte strâng o patura pufoasa în jurul corpului.
Pâna când aparatul de cafea îsi face programul de clatire, Leo (catelusul meu) îsi face scurtul rond de dimineata. Apoi intram în casa si ziua poate sa înceapa ☺

Iubesc sfertul de ora pe care-l petrec în masina, în drum spre serviciu, atunci când discul rosu al soarelui se iveste la orizont. Cerul liliachiu seamana cu o acuarela în nuante frez-aurii, iar copacii de pe marginea soselei par a fi din arama. Soarele se arata din ce în ce mai rotund si îmi zâmbeste din fiecare oglinda. Aerul curge ca mierea si se alungeste în sensul opus de deplasare al masinii. Soseaua luceste gri-aurie iar eu par o mini-cometa.
Ajung în parcarea firmei si în momentul în care încui portiera masinii, închid acolo si mirajul tocmai trait, sa ramâna doar al meu si sa-l regasesc mâine dimineata ☺